Room with number 13 - "Bantuit! Nu intrati!" -

Roran se gandi cateva clipe.
"In orinde. Renunt la asta."
Isi zise repetandu-si continuu "tic tac. tic tac. tic tac. tic tac."

"Asa, hai, nu ma dezamagi" isi spsue fata zambdin subtire

Roran continua sa imite in minte ticaitul ceasului pana nu mai deosebi gandurile sale de ceasul real.,

"Bravo baiate!" isi spuse fata

Roran continua fara sa mai simta nici un gand.
"tic, tac, tic, tac"
Isi simtii usor inima cum bate ceva mai repede, in acelasi ritm cu ticaitul.

-Peste trei ore!-
Calyope opri ceasul
-E timpul sa te trezesti

Roran deschise oshii ridicandu-se in picioare.
Inima ii reveni automat la ritmul sau obisnuit.
- Trei ore?
Intreba surprins.

-Da, trei ore, raspunse fata zambind, cred ca e deajuns pentru o noapte, sti sa te intorci acasa?Intreba fata

Roran aproba.
- Hmmm...
Se balbai o clipa.
- Stiu ca e tarziu, insa iti pot face cinste cu ceva?
Intreba in cele din urma.

-Da, dar mai intai vreau sa merg undeva, raspunse fata zambind

Roran o fixa o clipa cu privirea.
- Cred ca va trece mai repede timpul daca te conduc...

Isi pleca capul
-Cum tie voia, raspunsesi se intoarse catre un versant ce ducea catre varful muntelui

Roran o urma in tacere uitandu-se dintr-o parte in alta la fiecare cateva clipe.

In cel edin urma ajunsera sus pe crevasta, la un fosir pazit parca, de un cerc de pomi, Calyope intra printre salcile ciudate si se apropie incet de marginea foisorului. PRivi in zare si se aseza pe una din bancute

Roran ramase in picioare, cu capul usor intins in fata, ca un dulau de vanatoare.
"Nu miroase prea bine..."

Calyope se puse in pozitie de lotus si inchise ochii incepand sa mediteze. Inspira adanc de cateva ori si zambi

Roran continua sa priveasca suspicios in jur.
Isi scoase din buzunar un ceas simplu facut din lemn de sacie.
"Hmmm... se apropie ...."

Calyoep simti ceasul, dar in data ce mintea ei intra in rezonanta armoncia cu tot, nu ami conta

Roran simtii un lichis lipicios scurgandu-se din ceasul sau.
Il privi.
"Parca ar fi sangele timpului... De parca pana si timpul s-ar degrada..."

Calyope inchise ochii ochi si isi concentra respiratia in inima

Roran astepta cu o rabdare seaca, aproape indiferenta fata de tot, ca fata sa isi termine meditatia.

Calyope incepus a emane o caldura foarte ciudata insa blanda, oarecum pura.

Roran isi muta privirea izolandu-se intentionat de caldura emanata de fata, invaluindu-se in curentul sau rece obisnuit.

Calyope deschise incet ochi relundu-si respiratia normala

Roran se apropie incet.
"Caldura... cald, rece, tornada, vartejuri, distrugere, sange... "