Catedrala Saint-Francisc

Treptele alunecoase din cauza ploii ce tocmai se oprise ii faceau drumul si mai neplacut. Impinse cu un gest distant usa si intra in marea cladire de rugaciune distrugand linistea ce tinea sub ordin toata constructia.

Intr-un colt al incaperii princpale,o silueta invaluita intr-o pelerina neagra se odihnea,auzindu-i-se din cand in cand respiratia greoaie.
Cateva suvite blonde ii acopereau fata,in vreme ce picaturi reci de ploaie se preligeau pe jos,peste tot in jurul trupului ei.

Tanarul intra cu un aer destul de ciudat si distant in incapere, tinduindu-si privirea in podeaua catedralei.

O tuse seaca sparse dintr-o data linisea care deabia se asternuse in incapere,urmata de o alta si de inca una.

Instinctiv cu un ranjet abia schitat, isi fixa privirea in coltul catedralei unde se afla, puteai spune, un sac zdrentuit.

Scarlet se stradui sa nu ia in seama prezenta care tocmai isi facuse aparitia in incapere,incercand din rasputeri sa isi retina inca un acces de tuse.
Pe mainile-i rosii si inghetate isi facura aparitia pete incandescente,sangerii,in timp ce in gura fata simti un gust intepator de fier.

Otto se apropie cu pasi mari si bine structurati asezandu-se pe vine cand ajunse langa personajul nefericit din coltul catedralei.

In cele din urma blonda iis ridica privirea spre noul-venit,dandu-si la o parte de pe chip cateva suvite ude,tacand totusi in continuare.

-Sange......
Otto zambi scurt aranjandu-si pumnalul de la spate sa nu-l mai incomodeze.

Dintr-o singura miscare rapida Scarlet isi sterse firicelele de sange din colturile gurii,reusind sa sa isi manjeasca maneca.
Fata tacu in continuare,parand ca astepta ca persoana din fata ei sa vorbeasca mai inatai.

Otto se aseza turceste langa ea fixandu-si privirea in ochii ei.
-Esti ranita?....

Scarlet isi ridica privirea si schita acelasi zambet obosit dintotdeauna.
-Nu,poate doar obosita si bolnava,murmura ea cu o voce ragusita.

-Atunci esti in regula, chiar daca ai nevoie de ajutor.
Otto se apleca mai mult ridicand-o in brate.
-Nu iti vei gasi linistea in catedrala.....

Scarlet isi lasa corpul moale,straduindu-si in continuare din greu sa isi tina ochii deschisi si sa isi stapaneasca tusea.In cele din urma reusi sa vorbeasca din nou,pe acelasi ton ragusit si obosit.
-Sa imi gasesc linistea?Cineva ca mine este blestemat sa nu isi gaseasca linistea niciodata,mai ales aici,murmura ea.

-Si tutsi poti incerca.
Otto zambi fals ascunzandu-si remuscarile se frustrarea.
"Teoretic nu ar trebui sa-mi pese..."

-N este nevoie sa te straduiesti atat pentru mine,zise Scarlet schitand un zambet mai mult fortat.

-Imi place sa ajut oamenii, mai ales pe cei cu dureri.
Raspunse cu un ton usor arogant si ironic zambind schitat.

"Durere?De ce crezi ca simt asta?" ar fi vrut Scarlet sa il intrebe,insa oboseala incepuse deja sa se faca resimtita si incet-incet,blonda inchii ochii extenuata,cazand intr-un somn adanc.