Bulevardul nr34

Roran o privi cu un ranjet.
- N-am nimic.
Zise sec umplandu-si paharul cu apa rece.

Ii zambi retragandu-si incet mainile

Roran isi comanda o cafea tare.
"Intuneric... Hmm.. Ca un tunel al neorocirii care inghite lumea..."

Se intoarse la locul ei din fat abaitului si invarti cana
-Deci, despre ce e vorba in pergamente mai exact?

Pe fata lui roran trecu brusc o umbra.
"Atat de fals..."
- Nu ai apucat sa il traduci?

-Nu foarte mult, am intels doar ca e vorba de magie neagra, dar nu chair tot, deci ?

Roran o fixa cu privirea.
- De ce te-ar interesa?

-Momentan trebuie sa iti notez fiecare pas si totusi sunt curioasa despre ce spuenaua cele rune, tipic nu?

Roran ridica din umeri.
- Este o profetie. Am gasit-o intr-un manuscris al unui preot catolic care ma intereseaza in mod special, respectiv Heinric Kramer.

-Tipula cela gasit mort in altar? Intreba fata luand o gura de ceai

Roran aproba din cap.
Ridica apoi din umeri.
- Oricum nu enimic important pentru oameni.

-Sau nu era, raspunse fata, acum e o legenda intreaga despre cum a murit dar acum am senzatia ca stiu cum a murit

Roran ridica din nou din umeri.
Isi bau cafeaua fierbinte, lasand urme rosii pe ceasca unde isi tinuse degetele.

-Atat mai vreau sa stiu, ca preot nu ar fi dat astea pe bani, prin urmare ti-a trebuit ceva mai mult, presupun ca i-ai luat sufletul

Roran o privi catva clipe, cu un zambet sincer inflorindu-i pe buze.
"A fost asa amuzant... S-a ops atata timp ... Am avut cu cine ma juca..."

-Eram sigura, raspunse aceasta oftand

Roran rase sincer.
Isi comanda alta cafea, zambetul topindu-i-se in cateva clipe si revenind la atitudinea seaca de dinainte.

Calyope isi pelca privirea
-Inseamna ca esti puternic

Roran ridica din umeri.
- Sunt doar un om simplu care stie sa aiba grija de pielea lui.
Zise sec luand o gura de cafea.

Nu mai zis nimic
"Elizabeth plange si canta" isi spuse fata

Roran isi amintii episodul cu parintele, materializandu-si din reflex in palma o fasie de franghie, deja plina de noduri si subtiara la maximum, gata sa se rupa.

-Nu sunt deja destule suflete? Intreb afata privind atenta ata

Roran o privi.
- Atunci cand un om mananca, o face din foame, dar mereu ii este din nou foame.
Zise sec.

Ofta lasandu-si fata sa se afunde duap maini
-Corect

Roran simtii cum franghia se rupe pe mijloc.
"Hopa..."
Simtii un lichid lipicios pe degete si un curent electric in mana.
"Asta a fost..."