Street nr. 13 - House nr. 66 - Blackthrone

Roran se opri pe treptele din fata usii simple de lemn.
"Arigato oma... E o casa prea buna ca sa mi-o lasi mie prin testament."
Isi zise el gandindu-se la cea care ii lasase casa.
Intra, simtind imediat praful gros cum se ridica, facandu-l sa tuseasca.
- Pfiu...
Tusi ragusit timp de cateva clipe, aruncandu-si rucsacul jerpelit pe un scaun de langa usa.
- In regula... Va fi nevoie de ceva renovari.
Isi zise el cautand prin camera niste carpe.

Calyope isi opri armasarul in fata casei baiatului
-Inca putin Mehpisto, nu mai avem mult. Calyope se opri in usa, dandu-si jos gluga. Pe manusa alba a mani se zarea inelul in forma de Phoenix
-Roran Blackthrone? Intreba pe un ton sumbru

Roran o studie din cap pana in picioare timp de cateva clipe.
- Da, eu sunt.
Zise pe un ton glacial.

Zambi obosit si respira grav. scoase din buzunar o batista din matase, alba cu rosu si-o intinse baiatului
-Am venit pentru a-ti inmana ordinul oficial de cavaler Phoenix

Roran o fixa o clipa, mutandu-si privirea la batista.
O lua fara sa spuna nimic.

Calul se prabusi pe piciaorele din fata
-Mehphisto, calyope alrega pana la armasarul cel alb, mangaindu-l usor pe gat
-Usor baiate, usor,

Roran il privi impasibil.
"Nu iesi in strada. Nu trebuie sa te vada multa lume, altfel se vor intreba unde dispari tot timpul."

-Mehpisto! Fata aprope scoase un tipat cand vazu sangele de pe armasarul ei. Ii scoase din abdomen o sagata mica, cat unghia. O mirosi
"Otrava"

Roran o privi rece.
Isi aminti ce scria mai demult pe primul perete de pe strada:
"Strada nr. 13, unde mortii vii se plimba pe trotuare cautandu-si frati."
Zambi rece.

Incepu sa ploua, sangele calului spaland aleea pana la canalizare. Calyope icnerca sa il faca sa isi revina, dar era mult prea tarziu calul se stinse din viata
"Mehpisto"

Roran se sprijini de usa.
- Mai bine ai intra. O sa se inteteasca ploaia.
Zise rece si sec catre fata.

Fata facu un semn negativ, in timp ce inchise ochii calului. Inghiti in sec
"Voi afla cine a facut asta" isi spuse manioasa

Roran isi puse gluga, ducandu-se langa fata.
- In cateva minute nu il vei mai gasi. Oamenii de pe aici prefera sa nu iasa in evidenta prea tare.
Zise rece.
- Mai bine intra, n-are rost sa stai in ploaie ca sa te imbolnavesti.
Adauga netru tragand-o de mana si ridicand-o.

Isi reatrase mana inchizand ochii, armasarul disparu rapid, isi msuca buza inferioara pana la sange pentru a nu plange
-Daca prezenta mea deranjeza prefer sa plec, isi scoase mana dintr-a baiatului

Roran o tintui o clipa cu privirea.
- Cand se va opri ploaia.
Zise sec tragand-o inauntru.

Calyope nu spuse nimic, insa nu se lasa prea usor trasa inauntru, Cand simti caldura interiorului se trezi ca dintr-un anestezic puternic

Roran o impinse de umeri, asezand-o pe un scaun destul de tare.
Fara sa adauge nimic, puse pe foc un vas cu apa curata, adaugand cateva ierburi printr-o plasa subtire.
Dupa cateva minute, lua vasul punandu-l pe masa in fata fetei.
- Ceai.
Explica scurt tragandu-si un scaun exact in fata fetei.

-Da multumesc, spuse fata strangand tivul rochiei, albe si subtiri,ce statea acum mulata si transparenta sub pelerina fetei, in timp ce privea in gol

Roran privi pe fereastra la ploaia torentiala.
"E asa frumos cand ploua... Inundatii, accidente, moarte...."

-Iame[inceteaza], spuse fata incepand sa tremure cand gandurile baiatului i pulsara in creier

Roran isi lua un suc rece ca gheata.
- Nu stiam ca ai privilegiul de a-mi citi gandurile.
Zise sec sorbind din pahar printr-un pai la fel de negru ca majoritatea decoratiunilor din camera.

-Doar gandurile foarte negative, spuse fata incercand sa se controleze

Roran ii arunca o privire, mutandusi-o apoi inapoi in paharul cu bautura acidulata.
- Atunci nu sta prea mult langa mine.
Zise sec.
"Daca ar fi o ploaie de acid... Totul ar fi distrus..."

-Atuncia r trebui sa plec, spuse aceasta ridicandu-se

Roran ridica din umeri.
- Nu pari sa te simti tocmai bine si afara ploua.
Zise sec.
- Dar faci cum doresti.