O seara de tristete

-Nu conteaza.Draga mea scarlet ,doresti sa ne retragem altundeva?.

-Daca ai vreo idee,eu personal nu ma impotrivesc,zise Scarlet ascunzand in spatele tonului trist senzatia de melancolie si plictiseala.

Am luat-o de mana apoi i-am zis:
-Orasul e mare si noaptea e lunga .Orasul e mare ca oboseala ce se asterne peste cei din acest oras si noaptea e lunga ca ..ea insasi.

Scarlet zambi din nou,asteptand ca Noko sa continue.
"Nu stiam ca imi plac versurile ... "

-Dar te voi lua , te voi rapi din intuneric sau din monotonie?Te voi inalta la cerul ingerilor sau te voi condamna la iadul demonilor?Te voi mangaia tandru sau te voi mutila nemilos?Raspunde-mi scumpa mea zeita : ce doresti : sa imi devi scop in viata sau dusman nemilos?

Scarlet ii arunca o privire pe jumatate sfarsita fetei si,dupa ce statu cateva clipe pe ganduri,vorbi in sfarsit pe un ton in care ascundea un sentiment straniu chiar si pentru ea.
-Ma vei ascunde in intuneric,departe de lumea ingerilor sau de demoni,si vei sta alaturi de mine,pentru a ma tine departe de monotonia zilnica,de lumina fiecarui rasarit ...

I-am zambit cald.
-Genial ...Chiar si pentru mine ,care ador poezia de dragoste.
Si am imbratisat-o trista

-Nu,eu nu sunt poeta.Nu sunt niic macar o persoana culta,sopti blonda incet,imbratisand-o si ea pe Noko.Deci,incotro?intreba ea in continuare.

-Vrei sa mergem sa ascultam glasul parcului? am intrebat-o

-In parc?Nu stiu,cred ca la ora aceasta este destul de liber,zise Scarlet cazand pe ganduri timp de cateva clipe.De acord ...

Am luat-o de mana incet si am pornit inspre parc.O priveam atrasa de trasaturile ei minunate. Un zambet necontrolat rasari pe buzele mele.

Scarlet isi tinea privire oriunde,mai putin in directia lui Noko.Din cand in cand,blonda observa cladirile intunecate din jur,lasand cateva urme de melancolie sa ii invadeze chipul alb.

-Ce ai patit ?am intrebat-o eu apropiindu-ma din ce ince mai mult de ea

-Nimic.Ce te face sa crezi ca s-a intamplat ceva?intreba Scarlet folosit acelasi ton calm dintotdeauna.

-Esti trista si ...infrigurata . Parca te temi de ceva ce crezi ca va urma.

-Ce cred ca va urma.Nu stiu,posibil.Totusi,ce va urma?intreba blonda metinandu-si tonul vocii neschimbat.

-Vei ramane cu mine ,pe veci.Asta daca nu te vei plictisi de mine sau daca nu ma vei alunga.

-Hmmm...eu una sunt dispusa sa incerc,zise Scarlet afisand un zambet linistit si continuand sa mearga.

-Ti la mine?am intrebat-o eu putin trista

-Nu stiu,pentru ca nu am tinut la nimeni niciodata,raspusne calma blonda.
Cu toate acestea,incet,ea isi strecura degetele in mana lui Noko.

Cand am simtit atingerea ei am privit-o fara expresie insa eram totusi fericita.

In cateva clipe,Scarlet ii lua mana intr-a ei,continuand sa maeraga spre parcul din aporpiere.

-Si e bine sa fi cavaler?Nu te oboseste adica ?
Am intrebat-o eu curioasa

-Cavaler?Nu,eu nu sutn un cavaler,raspunse indiferenta Scarlet.Nu stiu de ce am fost acceptata,pentru ca in privinta a tot ce tine de onoare sunt cam absenta ...

-Si eu am vrut sa intru dar nu am fost acceptata .Fiindca nu am curaj si nu sunt o persoana onorabila.